Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Întru slava dezrobirii
N-ai văzut parfumu-n care, floarea,-și despletea cărarea
Răscolind ușor în sânge dorurile mântuite
Ce-și urcau pe crucea sorții visurile locuite
În etern de necuvinte, ispitind înfiorarea?
Nici nu ai simțit durerea ce se ascuțea în Cântec
Când zidea,-n columna vieții, tinerețea mea cuminte?
Inima, hamalul pudic, fără minte sub veșminte
Înroșea rostogolirea dinspre gând, ușor, spre pântec,
Ca din mângâieri curate să-nrodesc pruncii-n poeme,
Întru slava dezrobirii, ție, să m-arăt întreagă.
Sub năframa împlinirii, matca, devenită vlagă
Să-îndrăznească strălucirea și-n Iubire să te cheme.
N-auzit-ai graiul nopții, alungând rele credințe
Ce își zornăiau țechinii socotințelor părute?
Volnicindu-și demnitatea și sfidând necunoscute,
Încuibat la sânul Lunii, sufletu-și țesea, velințe.
Spune-mi, vina și păcatul spovedirii mai sus scrise,
Raiul Omului frumos, îl desferecă de vise?
poezie
de
Iolanda Șerban
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice