Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Fă liniște, c-așa ni-i legământul
Fă liniște! Pe bolta agitată,
Netulburat, Luceafărul clipește.
Stă Luna'n colț și liniștea-o iubește,
Parcă acum mai mult ca și-altădată.
Fă liniște! Vreau să ascult pământul.
De la o vreme prea încet vorbește,
Nici nu mai știu dacă și când zâmbește
Cu flori. Așa precum ni-i legământul.
Fă liniște, nici marea nu se-aude
Ori am surzit, ori ea-i ne'nsuflețită
Că valul, nu-mi întoarce-ntr-o clipită,
Nici șoaptele, nici genele de unde.
Fă liniște! Vreau să ascult cascade
Și limpezișuri, văluri neclintite,
Ce-și află chip în chipuri ațintite,
Miraje reflectate în rocade.
Fă liniște! S-aud ce vis au munții,
Atunci când stau cu capete în nouri,
Când veșnicia freamătă ecouri,
Și înfrunzește, fix în miezul frunții.
Fă liniște! S-ascult cum iarba crește,
Nedușmănindu-și gliile zvântate.
Ci dimpotrivă,'n verde alintate,
Cu maci și margarete le'nrodește!
Fă liniște! De liniște-i nevoie
Dar parcă nimeni nu mai ține seama
Că, și'n morminte scormonim cu larma,
Născuți de ei... nu'n buna noastră voie.
Fă liniște! Că n-o aud. Pe mama!
poezie
de
Iolanda Șerban
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice