Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Leagăn de credință
Sânul tău, femeie,
alb și roditor
Leagăn de credință,
de iubiri izvor,
Lapte de-nceput
și de nemurire,
Taină-i de dureri.
Și de fericire.
Ochii tăi, femeie,
candele-n destin,
Feștile de doruri,
c-ulei de suspin,
Taine-și întețesc,
cu subînțelesuri,
Freamăt când accepți,
ca să te împresuri.
Mâna ta, femeie-n,
fine brăzdături
Conturează vieții
line-nchegături,
Din copil, femeie
ori bărbat ridici,
Să rămână lumii,
rostul tău, pe-aici.
Mersul tău, femeie,
drept și îndrăzneț
Căilor-nainte,
fără prejudeț,
Se-oprește doar,
cât să îngenunche,
La icoane sfinte,
trecerii pe muche.
Inima-ți, femeie,
luptă ea cu ea,
Câteodat' i-e bine,
alteori n-ar vrea,
Dar socoate mintea
mizele din pot
Și-ți răzbește rostul:
Hai că pot! Mai pot!
Iar când vine vremea
să te odihnești
Firele-nălbirii
le nesocotești
Sâni, priviri și mâini,
par a-ți fi străine,
Și adormi zicând:
Mâine fi-va bine!
Mersul tău de mâine
s-a oprit... mai ieri.
Pruncii tău te strigă!
Nu ești nicăieri!
Când și când se-opresc,
cât să îngenunche,
La icoane sfinte.
Trecerii pe muche.
poezie
de
Iolanda Șerban
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice