Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cutremur
mogâldeață
umplusem împrejurimile
cu plânset isteric și sânge
lovisem cu-n picioruș lanțurile
așa cum izbește o planetă
finitudinile infirme ale lumii
atunci a fost prima oară
când fără sentimentul consecinței am întins la maximum
corzile pulmonare și așa surmenate ale cosmosului
forme alb-cenușii [un fel de nori... un fel de oameni...?!]
își revendicaseră partea lor de destin
întinderea de la omoplat până la grimasa
ce printr-o strădanie a firii... printr-o întâmplare
ar fi adus zâmbetul
parcelele acelea de epidermă proaspătă
în care nu s-ar fi sfiit iarba să iasă
ca dintr-o țarină imperială
siluete oblice se grăbiseră spre verdicte
habar neavând că o hârtie impecabilă
nu putuse nicicând să substituie o iubire
în sfârșit simțisem
ispita cărnii încinse
îmi deschisesem larg nările
până la dezgolire inspirasem
chestiile realului
o friptură franțuzească pomana porcului
doi inși abandonându-se anatomiei
increatului
îl înșfăcasem mai apoi de o mânecă
pe preotul mic mai să cadă
în cristelnița oarbă
deprins cu gălăgia
cod genetic ireproșabil!
publicul amuțise!
abia ieșită în lume
redefineam
trecerea pe roșu
scumpirea pâinii
cea de pe urmă trădare
abținerea de la moarte.
poezie
de
Daniela Luminița Teleoacă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice