Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tristeți și suspin
De tristeți le frânge vântul
Pe niște măicuți, bătrâne,
Când muncesc, tăcând, pământul,
Secerând snopii de grâne.
Ca o scoarță de copac
Li-s obrajii arși de soare,
Plâng măicuțele și tac,
Când muncesc cu sârg, ogoare.
Degetele răsfirate
Prin pământuri, colb și tină,
Pare că au fost uitate
Între pom și rădăcină.
Iar din mâini bătătorite
De la truda ce-au trudit,
Chinuite și zbârcite,
Pâinea noastr-au plămădit.
Ramuri fremătând în vânt,
Par că tânguie a jale
Când se lasă spre pământ
Ca pe ceafa lor, basmale.
Domnii trec cu nepăsare
În costumele curate,
Prea departe de ogoare,
În mașini, înspre palate.
N-ai putea să-ntorci, Tu, Doamne,
Soarta, ca de-acu-nainte
Să plângă și ei de foame,
Să se mai învețe minte?
poezie
de
Florentina Mitrică
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice