Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Praful uliței
Colbul uliței în vânt se ridica,
În negură de vremuri risipite
Îmi puneam praf pe tălpile rănite,
Pulberea pământului mă vindeca.
Mă mângâia țărâna încălzită
De soarele ce-mi îndulcea privirea,
Spre-azur de cer scrutam nemărginirea
Când adormeam în iarba înverzită.
Alunecând pe-o pantă-ntunecoasă
Azi lumea n-are vremuri viitoare,
Lovit de soarta-mi nemiloasă
E prea târziu să pot face-o schimbare,
Mă vindecă pământul meu de-acasă
De rana învechită ce mă doare.
sonet
de
Nicolae Matei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice