Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amintiri dintr-o frunză de mesteacăn
diminețile în care
cerul era adânc
și toate în jur fremătau
brazii gărgărițele
iarba vrăbiile
câinele rex
avioanele zburau înspre mozambic
o țară îndepărtată cu palmieri
prietenii mă strigau din fața blocului
să ies la joacă
mâncam înghețată de vanilie
cea mai bună din lume
tovarășa învățătoare mă lăuda
în fiecare zi
țin minte cum am desenat
un buchet de lăcrămioare
perfect
seara mirosea a liliac și bujori
pe aleile parcului
stăteam pe bănci admirând apusul
mai frumos decât orice răsărit
țânțarii ne dădeau târcoale
mama îmi așeza pe umeri
puloverul cu nasturi de metal
tata culegea o crăiță
și-o prindea la butonieră
zâmbind
se lăsa întunericul
orizontul devenea arămiu
iar viețile noastre
legende.
poezie
de
Maria Daniela Goea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice