Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
S-a stins o babă-n sat
S-a stins o babă-n sat. Nimic fatal.
Avea și ani destui, era schiloadă,
Mai bine că s-a dus; de la un timp,
Abia putea, săraca, să mai vadă.
"Și-apoi, ce-i drept, a cam trăit destul;
Și-a îngropat bărbatul și-un nepot
De parcă o uitase Dumnezeu.
Mai bine că s-a dus! Așa socot!"
Ei, da' și eu m-am ostenit nespus",
Făcu groparul, mai turnându-și vin.
"Se sapă greu pe ger. Și de-așa chin,
Vă faceți milă de-un bănuț în plus".
"Acuma, că s-a dus, vă rog frumos",
(Grăi printre meseni o întrebare)
"Veți scoate casa asta la vânzare,
Sau o păstrați și voi pentru nepoți?"
"Da, o s-o vindem, n-are niciun rost!"
Rosti de sub batic distinsa noră.
"Noi suntem ocupați, mai mult de-o oră,
De două ori pe an, pe-aici n-am stat".
În colțul prispei, în ghiveciul strâmb,
O floare de mușcată înflorea
Și-n lanț, bătrânul câine scheuna
De timp, de foame, și de gerul lung.
La cimitir, pe deal, spre asfințit,
Când parastasu-abia ce se stârnise,
Un înger pustii petale stinse
Și lemnul crucii se pierdu-n ninsori.
(în memoria bătrânei Ana)
poezie
de
Camelia Radulian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice