Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pedeapsa a venit dar nici acuma...
E boală peste toată omenirea,
Însă durerea nu ne mai atinge.
Și nu mai știm ce e compătimirea
Decât atunci când spaima ne străpunge.
Nu mai rostim măcar o rugăciune,
Deși e ciuma roșie pe-afară,
Însă sperăm mereu la o minune,
Când înspre noi doar negri nori coboară.
Pedeapsa a venit dar nici acuma,
Când singura speranță e o cușcă,
Nu vrem să înțelegem ce-i cutuma,
Care pe toți cu furie ne mușcă.
Ne-am săturat să stăm numai în casă,
Dar azi, doar pasărea e-n libertate,
Depresia ne taie ca o coasă,
Și aerul îl căpătam în rate.
Și vântul bate, bate-atât de tare,
Încât nu poate nimeni să-l răpună
Și se zăresc numai trei cruci în zare,
Iar pe pământ e cea mai grea furtună.
Pe una zace, Cel fără de păcat,
Purtând pe frunte-a spinilor povară,
Cuiele morții, în palme i-au intrat,
Iar fața Lui e albă ca de ceară.
Apostolii se-apropie de cruce,
Dar nimeni să-L salveze nu cutează,
Putere n-au, când iadul ne conduce,
Iar Domnul îi privește și oftează.
Dar totu-i scris în Cartea cu Destine,
Și nimeni n-are drept să se opună,
El și-a dat viața să ne fie bine,
Însă-'ntre noi doar ura se adună.
poezie
de
Dorina Omota
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice