Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Homer și Beethoven
E noapte, Homer scrie
poema Iliada,
frumoasă ca o zee,
în ochii-i triști și umezi
citești și-o odisee.
Lui Beethoven, amarul
clepsidra îi inundă,
cu lacrima lui Homer,
se întâlnește-n undă.
Ce-i viața fără văz,
oftând, Homer ne spune:
"O rază ce apus-a
când eu m-am întrupat,
o stea ce răsărit-a
în ochiu-mi înnoptat"...
- Ce-i viața, Beethoven,
când fără de-auz rămâi?
-Oceanul de tăcere
sub vâslă de galere,
cea liniște răstită,
venită de acolo,
cea liniște-ncordată
ca arcul lui Apollo.
Cămilă ce mă poartă
pe drumul din pustie,
eroica-ncercare
să dau de apă vie.
Auzul răstignit
pe sunetul furat,
timpanul ce percepe
doar șoapta din oftat.
E oda bucuriei
că pot și-acum crea,
tristețea să n-aud
când veți aplauda.
poezie
de
N. Petrescu-Redi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice