Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Elogiul vieții - V
În sensul iubirii absolute
Destinul pare în fisuri
Sufletul refuză să lupte
Fiind mult prea singuri!
De-acum nu mai pleca
Doamne din gândurile mele
E-n carantină și lacrima
Cu miezu-i straniu de durere!
Vie e lumina din icoane
Biserici închise de frică:
Gândește-Te la noi, Doamne,
În taină, clipă de clipă!
Uneori existența e crudă
Alteori suntem trufași;
Abia viața o să ne ajungă
Dacă nu ne-am avea vrăjmași!
Singurătatea e pururi aceea
Sfidată de cei sieși pătimași;
Se surpă irișii, cornea,
Privirea imploră... ultimii pași?!
poezie
de
Constantin Anton
din
Simplitate și firesc
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice