Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Viitorul stă-n a ta putere
E lumea-ntreagă-nveșmântată-n pâclă
Dar după acea perdea veghează o faclă
Ce țese din lumină o speranță
Cu flori de măr si cu a lor fragranță.
Omule,-ți sărut genunchiul scrjelit,
Iți văd sufletul curat, azi dezvelit,
Și fruntea-ți aplecată-n rugăciune,
Un pui de leu, deși în sfiiciune.
Tu știi că sacrificiu-i floare rară,
Dar o găsești mereu în primăvară.
Eu știu, e-o primăvară cam ciudată,
Nu ai gândit să o cunoști vreodată.
Bolnavă a sosit dar parfumată,
In lipsa ta, se simte izolată.
Prin geamul casei tale iți trimite
Speranțe în iubire-nmugurite.
Omule ce locuiești acest pământ,
Cu a ta voință să faci legământ,
Căci viitorul stă-n a ta putere,
Clădește-l astăzi, chiar și în durere!
poezie
de
Doina-Maria Constantin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice