Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Deșteaptă-te dar...
Deșteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ți din neant țintuirea privirii
Și vezi înspre ce-ai avansat;
Se apropie încet cetățile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Și drumu-i bâcsit de scaieții tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.
Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-și topesc rațiunea,
Aurora adoarme și seara lucrează,
Înspre zori ce-și ascund acțiunea...
Cocoși nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viață durează
Și viața-i cuprinsul advers.
Chiar bufnița nopții umil încetează
Și zilele-s strânse de-ale neantului brațe
În zori ce înnoptarea curtează
Sub tei cu alei petrecând pe subrațe.
Cetățile serii, un drum și-un instant
Și totul se duce departe și vine
În timpul solemn distins și constant,
Fără să știi și fără de tine.
Trezește-te azi, trezește-te acum
Că-i timp pentru soare și viață,
E timp pentru îngustul și singurul drum
Spre Cetatea, Minunea nespus de măreață!
poezie
de
Ioan Hapca
din volumul de versuri
Reflexii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice