Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O femeie insensibilă
Rusia și SUA-și dau târcoale, se simte un fior de teamă.
Un tratat e-amenințat mereu de haitele de câini,
E vorba de topirea viitoarei forme-n mamă,
De pietre topindu-se-n jurul unei rădăcini.
Pământul febril a pârjolit, tremurând și blestemând:
Truda atâtor veacuri o pierdere, cădere-n gol
Printre frunze și insecte. Totuși un gând
(dar unul în nici un fel ridicol )
Tresare-n în lume, refuzând acel joc
Cu umbra și cu bezna urmând după: a-învățat
Că nu există parteneri de-încredere ( sprijin pe noroc )
Dacă pământul întreg iadului e destinat.
Că viitorul nu-și poate face într-un naufragiu sediu,
Dar își are plămada în provocările de azi,
În istorii, orașe, chipuri străine sau de camarazi
Pe care ura sau accidentul nu le pot ține sub permanent asediu.
Deși există bombe să răspundă altor bombe cu noi drame,
Deși omenirea se-înfioară de spaimele prin care trece
Pământul dezintegrat în secunda unei flame
O moarte mai micuță tocmai se petrece
Pe-un pat alb de spital, unde ea devine-absență,
Unde, amorțită, extrasă din participare și din viitor,
Și-a închis ochii la tot ce-înseamnă pe lume evidență,
Și-a afundat capul în perne refuzând să fie martor.
poezie
de
Ted Hughes
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice