Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ce noroc e POEZIA!
Binecuvântează, învie, dup-o grea melancolie,
Sufletul, ce nu se-nchină piedicilor, ce-l dezbină,
Pe răni picură balsam, să mângâie... Și un dram
e-alinare sau putere, să reziste, să tot spere...
Rodnică, cu dar de glie, e izvor de bucurie,
Dacă ai noroc de ea, înveți timpul a cruța,
Din noapte îți face zi, clipa știe-a plămădi
Cu o lacrimă senină, ce-o îmbracă în lumină.
Răsfățați de har, poeții altfel poartă pulsul vieții,
Nu vă vor minți, credeți-i, e izvorul tinereții!
Pe ei nu-i poți compara, nu sunt flori, ce-ar semăna,
Din ce versul își rodesc? Din ce sufletul hrănesc!
Simțul unic e secretul, precum unic e poetul!
Eu, din chinul de-mplinire, spun: e-o mare fericire,
Sufletul prin mână scrie visul vieții pe hârtie...
De-aș minți, nu mi-ar spori și nici nu m-ar ferici,
pentru că nu l-aș trăi...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice