Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Viii și morții
O regulă te-ndeamnă să nu scrii
Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru tine-ntre păcate.
Porunca e să rabzi din greu,
Că judecata-i a lui Dumnezeu.
Tot regula te-ndeamnă să te porți
Sfiios, cuviincios și cu cei morți.
C-au apăsat, c-au prigonit
Stăpînii timpului, trăit
În plînsete și suferință,
Tu întărește-te-n credință
Și rabdă aprig, semenule meu,
Că-i pedepsește bunul Dumnezeu...
De altfel dogma-nvață pe mișei
Că orice stăpînire-i de la El,
Că focul, sîngle și fierul
I le-a trimis spre pocăință cerul,
În numele săracului Hristos,
Și că s-a-nvrednicit de ele cu prisos.
Îngenuncheat, bolnav și mut,
E singurul tău merit cunoscut,
Și pocăința ta îndătinată
E singura și marea ta răsplată.
Deci morți și vii s-au înțeles
Să ocolească orișice proces,
Și unii pe ceilalți îi spală
Cu un principiu mistic de morală,
Și adevărul, astfel, îl înșeală,
Ca nu cumva să iasă la iveală.
Minciuna și fățărnicia
Și-asigură atotputernicia.
poezie celebră
de
Tudor Arghezi
din
VERSURI - 1980
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice