Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iadul nu poate fi decât rural
Pașii dorului m-au purtat spre satul natal, de curând.
La intrare, un șoșon zdrențuit proptit într-un noroi;
Simțeam cum amintirile se prăbușesc, rând pe rând,
Pe hotarul țarinei, ce-arăta ca trecută prin război.
Cineva părând să fi făcut cu veșnicia legământ
Un bătrânel aplecat în drept unghi căra în spate,
Sub un soare cadaveric ce-i târa umbra pe pământ,
O legătură de vreascuri, mai mult verzi decât uscate.
În satul de coline cu nume rămuros de lângă drum,
Nu se mai vede niciun pom sau copac în picioare;
Toată dumbrava a fost trecută prin sărutul de scrum,
Spre osebire de bătrânel, nici umbră nu mai are!
Aproape-n totalitate, cătunul a dezertat din țărani,
Năluci, par puținele case în ceața lăptoasă de seară,
Viața-i un coșmar pentru mâna de oameni sărmani
Peste care s-a petrecut timpul ca o pasăre de ceară.
Cu scuze, mă rog să-mi fie curajul iertat!
În aserțiunea lui Blaga, fac o ingerință:
S-o fi născut veșnicia în pântece de sat,
Dar are fața brăzdată de multă suferință!
Cu noduri în gât și lacrimi în ochi șiroind,
Cu sufletul copleșit de-amintiri suferinde,
Am lăsat adevărul meu aplecat peste timp
În combinațiile infinite ale gândurilor năvălinde.
poezie
de
Costel Avrămescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice