Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Atunci, iubite...
Nu aș fi vrut să mă întorc acasă!
Acolo-mi era sufletul, lăstarii
Ce-am smuls din cuibul vetrei luminoasă
Și replantat, crescând precum stejarii.
Acum, au muguri izbucniți pe ramuri,
Boboci și flori și-i mereu primăvară,
Îi simt prin somn că parcă bat în geamuri
Și mă trezesc de dor, ce grea povară!
Îmi întind mâna să ajung să-i mângâi
Dar nălucirile dispar cu noaptea,
În întunericul tăciune bâlbâi
Trei vorbe și mă-nchin, e ziua-a șaptea
Și zori-au răsărit după colină
Și gându-mi zboară spre-acele tărâmuri
Cu ramuri verzi din a mea rădăcină
Cu muguri și boboci și flori de zmeur!
poezie
de
Ionica Bandrabur
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice