Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dragostea în vremea virusului
Chiar acum, dar
chiar acuma, mi-au luat călcâiele foc după tine!
Musai acuma, în învelișul din nu știu ce polimeri izolatori să ard eu cu flacăra genezei,
iar, tu, rece aidoma vremurilor de ciumă,
oh, când nici pur ca o piatră vulcanică,
nu m-ai atins!
Neapărat acum,
dar obligatoriu acum,
chiar eu să mă îndrăgostesc,
numai eu sa iubesc muntele de sare,
când pentru altul ai respirat virusul!
No, numai!
Nu ești tu, cea plecată prin Gomorele
sodomiților!
Tu nici măcar ciumă nu mai ești!
Eu sunt cu eterna Mea în vremea noastră!
Doamne,
Întrucât
Chiar acum sa mă îndrăgostesc eu,
musai acuma de cea care
poartă pe un blid de lemn
retezarea unui cap,
fără să știe
că buzele lui nu vor amuți niciodată,
în vremea dragostei
pe timp de virus!
poezie
de
Teodor Laurean
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice