Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Armistițiu inexplicabil
Momente sublime sentimentul pișcă
când nici o frunză nu se mișcă,
florile pomilor parfumează-n extaz
lumina ce se-amestecă cu întunericul după amiaz
și valuri gânditoare povestesc stâncilor
istorii vechi și noi despre floarea-Paștilor,
roza-vânturilor sau apa-morților...
Într-o clipă de pauză pescărușii se ascund,
în crepuscul lumina și-ntunericul se pătrund profund.
E ora conturilor și recenziilor
când peste conștiințe se-așază mantiile sfinților.
Pare că așa trebuia să se întâmple,
probabil așa era scris de o mână superioară
pentru că, atunci când lumina bălăioară
se amestecă în mod egal cu întunericul,
dispare umbra corpurilor și a gândurilor...
Un armistițiu inexplicabil
între corp, suflet și-al zilei destin implacabil,
doar o clipă înainte să ardă-ncrâmpei
pasiuni, iubire și ură precum Pompei,
ce umplu orele de insomnie și somn al nopții,
porți multicolore ale sorții...
poezie
de
Doina-Maria Constantin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice