Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
nu eram de atunci,
tot ce venea,
nu văzusem,
nu aveam
tactici de sprijinit gândul,
se făcea greu, foarte greu
și cădea.
era duminică la fântână,
mă uitam la femeile
care își spălau lacrimile cu leșie.
în aer se împânzea
un miros de bandaje murdare,
ca și când ochii lor ar fi zăcut
prin spitale de război răni întregi.
lângă ele erau copii și câini,
aveau aceleași priviri ridicate a frică
și întrebare,
le era foame,
dar așteptau cu mațele mute
să se scurgă durerea aia
a sângelui din femei
odată cu leșia și sarea.
din case se auzea
câte un glas gros de băutură putredă
chemând încă o sticlă
sau încă o datorie la pat.
după gardurile conjugale,
era aproape târziu.
ici-colo se aprindeau lămpi abătute,
semn că se întorceau la tristețe
ca tâmple supuse.
după ele veneau,
căscând de foame și nevinovăție
copiii și câinii.
era spre noapte duminica,
nu mai era chiar sărbătoare,
palmele se auzeau înjurând
de dumnezeii mă-tii de femeie obrajii,
lasă că până mâine îți trece.
apoi era liniște.
pe câte un prag,
mai rămânea un nesomn de copil,
mânca
un colț de pâine umplut cu brânză.
se uita
la măreția domnului
care a făcut stelele.
și cred că la sfârșit plângea.
poezie
de
Corina Dașoveanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice