Cătălin Varga, Nu ne mai vrea pământul
Nu ne mai suferă pământul,
am devenit atât de răi
Încât curând presimt că ne va vomita pământul
precum pățit-au canaaniții în vechime.
Nu știu exact cine ne va înlocui probabil îngerii,
dar știu că ne vor pune embargo toate planetele din preajmă.
Vom deveni refugiații universului ce nu-i dorește nimeni!
Nu cred că va mai fi dispus nici Dumnezeu să joace la vreo loterie cosmică,
încât să ne găsească un alt loc,
o altă casă;
Cu siguranță o vom spurca și pe aceea!
Așadar, pământule străbun, ce mai aștepți?
Dar stai te rog, dacă ne vei vomita pe noi, pentru că merităm aceasta,
Pentru că prea mult timp ne-am bătut joc de tine;
Totuși, lasă-i măcar pe copiii noștri să te locuiască-n continuare
Ei săracii, nu au nici o vină!
Lasă-le te rog și pe mamele noastre,
ele ne-au crescut curat, noi am ales să ne întinăm;
Lasă-le de asemenea și pe bunicile noastre
ele nu sunt vinovate de căderile noastre în neant;
Ai milă totuși și de soțiile noastre
ele poartă-n pântece un univers aparte, creat după chipul tău pământule...
De fapt, știi ce?
Vomită-mă doar pe mine,
cred că ar fi de ajuns pentru însănătoșirea ta, pământule preabun...
|
Module dinamice