Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Limba asta veche și română
Să iei cuvântul celor ce sunt muți
Și sabia de limba lor s-ascuți,
Să iei oglinda celor ce sunt orbi
Și zborul ce-i înduplecă pe corbi,
Să scriem negru-acolo unde-s vii
Și alb pe fruntea celor pământii,
Iar coama unei iepe în amurg
Să fluture sub norii care curg.
Să iei cuvântul meu, cuvântul tău,
Și taie-l sub secure de călău,
Nimic, nimic, nimic să nu rămână
Din limba asta veche și română.
Și-apoi să iei din frații tăi puțin,
Să îi amesteci bine cu venin,
Cu mâinile curate, în pământ,
Să sapi o groapă fiecărui sfânt.
Să iei cuvântul celor ce sunt muți
Și-apoi tot c-un cuvânt să-i împrumuți,
Să sapi o groapă lungă, iară eu
Îl voi ucide-apoi pe Dumnezeu.
poezie
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice