Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dragoste
Dumnezeu te-a învelit într-un zâmbet peltic
aproape prea mic, cum să zic,
îți tot ies de sub el umerii strâmți, visul șăgalnic, șalul,
cum glezna-ți răsare din valul
sărat și dungat, răsfățat,
ba (sincer aș spune) chiar rău
cu-ncâlcirea de vrăbii a părului tău.
Și văd uneori cum tresare,
robit de hamei și mărare,
un dor arțăgos, rușinos,
din liniștea lumii întoarsă pe dos,
îți intră sub pleoape ca într-o casă,
face din tine o funie groasă,
face din tine o mânăstire
cu coaja subțire
și taie-n căpruile uși câte-un rând
de lemn fumegând,
îl pune pe frunte, îl pune în gând,
râde plângând.
Mai mereu ajunge la tine
(sprijinit într-un toiag de rugine)
câte-un poem străveziu
(poartă palton aiurit, demodat, fistichiu),
intră pe ușă, lasă afară
o juma' de țigară, un arcuș friguros de vioară,
o gară și o mie de frați
tremurați, asudați,
bea rouă de pe crupa ta regală de marți,
îți dă ocoale mari și te-ntreabă:
dansați?
poezie
de
Camelia Radulian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice