Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Acatist pentru călăreț
Doamne, ne lăsăm în mila ta,
dar mai tresărim la cotitură,
vremuri infernale vor urma,
hoții de cârlani mai dau din gură.
Cine-a zis întotdeauna "da",
spune "nu" acum și naște ură,
Doamne, pe pământ nu ne uita,
într-un grajd uitat de aventură!
Vremea nu e bună sau ni-i rea,
cineva lucrează în natură
contra lui și-a ei și-a ta și-a mea,
cineva în univers murmură.
Doamne, să ne ai în grija ta
și să ne aduci la forma pură,
să cădem în rai, când vom pleca
din această dărăpănătură!
Animalele-au scăpat, păzea!
Ies instincte din îngrăditură.
Hai să bem și ultima cafea,
cu fiola ei de cianură.
Calendar cu-artiști de cinema,
apa dominată de clorură,
spune, spune, moșule, ceva,
spune, spune, caii când se fură.
Doamne, orice replică e grea,
calul e sacrificat pe tură,
dacă nu, va fi furat cumva,
când e noapte și-i fulgerătură.
Nu-i lumină de la nici o stea,
numai noapte, numai lume dură,
câinii latră-n-cer, de parc-ar vrea
ceea ce astronauții vrură.
Vremea bună este vreme rea,
dragostea s-a prefăcut în ură,
nimeni nu se poate vindeca,
dacă-n loc să mângâie, înjură.
Doamne, să ne ai în pacea ta!
Nimenea de nimeni nu se-ndură,
călărețul adormit în șa
se hurducă la nechezătură.
poezie celebră
de
Adrian Păunescu
din
Româniada, 1993-1994 / Trilogia căruntă I
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice