Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La arme
Auzi!... Departe strigă slabii
Și asupriții către noi:
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
E sora noastră cea mezină,
Gemând sub cnutul de Calmuc,
Legată-n lanțuri e-a ei mână,
De ștreang târând-o ei o duc.
Murit-au? Poate numai doarme
Și-așteaptă moartea de la câni?
La arme!
La arme dar Români!
Pierit-au oare toți vultanii
Și șoimii munților Carpați,
Voi, fii ai vechei Transilvanii,
Sunteți cu totul enervați.
Și suferiți în înjosire
De la Brașov pân la Abrud,
Ca să vă țină în robire
Fino-Tătarul orb și crud.
Și nimeni lanțul n-o să farme,
Nu aveți inimi, n-aveți mâni?...
La arme, la arme,
La arme, frați Români.
Iar tu, iubită Bucovină,
Diamant din stema lui Ștefan,
Ajuns-ai roabă și cadână
Pe mâni murdare de jidan.
Rușinea ta nu are samăn,
Pământul sfânt e pângărit...
Mișel și idiot și famăn
Cine-ar mai sta la suferit...
De-acuma trâmbiți de alarme!
Nălțați stindardul sfânt în mâni,
La arme!
La arme dar Români!
Pierduți sunteți pe Criș și Mureș...
E moarte, e leșin, e somn?
Au Dragoș nu-i din Maramureș,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-au frânt a dușmanilor nouri,
N-au frânt pe Leși și pe Tătari,
Au Dragoș, vânător de bouri,
N-o să vâneze și maghiari?
Rușine pentru cel ce doarme,
Sculați ca să nu muriți mâni.
La arme,
La arme dar Români!
Din laur nemuritoare ramuri,
O! țară, pune-n frunte azi,
Și-n tricolorul ș-a lui flamuri
Să-nfășuri pieptul tău viteaz,
Și smulge spada ta din teacă
Și-ți cheamă toți copiii tăi
Și la război cu dânșii pleacă
Cu fii de șoimi și fii de smei,
În valuri crunte să se farme
Calmuci, tătari, dușmani, stăpâni...
La arme, la arme!
La arme, frați Români!
poezie celebră
de
Mihai Eminescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice