Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oul și ecoul
Oricărui ou îi este greu, chiar și la soare,
Să se transforme-ntr-o pasăre-ecou,
Dar nu va-nvăța niciodată să zboare
De va rămâne la stadiul funciar de ou.
În picătura prezentului nost finit,
Suntem ca ouăle deznădăjduite,
Dar nu putem continua la infinit
Să rămânem doar ouă-obișnuite.
Chiar în condiții de vremuri sărăntoace,
De vrem, în zbor avântat, să ne ridicăm,
Trebuie să ieșim din placentara găoace;
Altfel, riscăm, dup-un timp, să ne stricăm.
Ecoul este găinușa timpului pribeagă;
Cotcodăcind necontenit prin zările albastre,
Cheamă-nțelepciunea noastră să aleagă
Levitația distinctă a seminției noastre.
Și universul găinușei cochetează cu ecoul;
Nici el n-are răspuns la sfidătoarea-ntrebare,
Din moment ce n-am stabilit care este oul
Și care, găina eternei dispute planetare!
poezie
de
Costel Avrămescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice