Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
M-am repezit la viață cu mâinile-amândouă
M-am repezit la viață cu mâinile-amândouă
Sperând că trag de vise spre geana dimineții,
Am înghițit durerea și ziua asta nouă
Îmi pare o greșeală pe fruntea tinereții.
Mi-am asumat un cântec, un lan și o pădure
Cum fac nebunii lumii în fiecare iarnă
Crezând că totu-i bine și pot de-acum să-ndure
Nemernicia clipei când vântul o răstoarnă.
M-am întrecut pe mine răbdând o foame crudă
Și nu-i poem în care să nu vă dau de veste
Cum taie disperarea cu lama ei cea udă
Și-n carnea neputinței croiește o poveste.
M-am deșirat ca ghemul pe buze de morminte
Și plânsul mi-a fost leagăn când mi-au plecat părinții,
Mi-am spus că viața-i oarbă și proastă și mă minte
Și-am tras cu disperare de amintiri când sfinții
Le așezau pe umeri măsura de lumină,
Și-ngenuncherea clipei avea să mă doboare,
Iar viul tot pălise, de-acuma în grădină
Doar gânduri răvășite mai învățau să zboare.
M-am repezit la moarte cu pumnii strânși, dar gata
De lupta cea mai dură înlănțuindu-mi firea,
Voiam să-i sfâșii pofta, să-i umflu beregata,
Sperând că voi rămâne la braț cu nemurirea.
poezie
de
Any Drăgoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice