Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ispita
nu știu dacă scriu poezie
sau aiurea împrăștie gânduri și toleranțe
în limite consumate peste străluciri.
dar știu că mă joc cu creierul...
celebra lună încă nu mi l-a făcut pane.
rafala gândurilor-mi ce demonstrează zbor
peste agenții de poezii
aflu că strâmbă tăcerile de nimica doborâte.
fatal mă simt uneori de încerc risipă,
umplând goluri și arborilor vise
în hanuri de zâmbete să păstrez soarele cuvânt.
las măștile primitive ale gesturilor
să mute iubiri măcinate-n cercuri mov
și satisfacția iar mă cuprinde,
de îndată ce văd gândurile-mi polenizând trăiri
neobosind subiectul.
pe gâtul nopții azvârl
coliere de finisate rugăciuni
gest în absență de pedeapsă
când cerbii trec spre lumini dezvelite.
din curbură de emoție țes un voal de vis
pradă mă las spontanelor ce mă curăță
de ședința utopiilor zglobii
prin lacrimi și tiptile gene.
în formă dinamică eu ațipesc,
nopții consumatoare de stele și încordări
și mă bucură asta;
atunci metafore se agață de stâlp
ș-o tăcere relaxată din prima undă zburată
din umărul tău ameliorat de cuvinte,
dă-n cuget de galaxie
într-un miraj amplificat de uitare.
totuși, nu știu dacă scriu poezie.
poate doar un tratat de viață și moarte
și dacă nici asta, atunci tot ce scriu
luați-o ca pe o ispită de-a citi
cu ședințe de emoții a mă urmări!
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice