Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nemuritoare pentr-o zi...
Sculptează-mi infinitul în artere,
Ca pe un drum spre nemuriri celeste,
Și trece-mă prin glaciare ere,
Să gust din zbuciumatele tempeste.
Cioplește-mă cu dalta, să mă doară,
Ca pe granitu-albastru de Carrara,
Și fă din mine-o tainică vioară,
Să-ți cânt din ea, când vine primăvara.
Nu mă uita pe la răscruci de vânturi,
Și nici prin vreo cetate de mayași!
Să nu-mi pătrunzi feroce printre gânduri
Și poezia-ntreagă să mi-o lași!
Și suflă-mi peste nopți, și-n araberscuri
Îmbracă-mi diminețile de vară!
Te-oi invita să-mi deslușești din cercuri
Dorința mea, de-a fi, din cerc, afară.
Fă-mi aripi din iubirea ta mireană,
Tu, cioplitor al timpului din mine,
Ca din privirea mea marmoreană,
Să plece zborul infinit, spre tine.
Din piatră și tăcere-n trup de sare,
Tu, fă-mă, pentr-o zi, nemuritoare!
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice