Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Infinitul țării mele
Doar în țara mea cea muribundă
Tăcerea trecerii este rotundă
Și rotunjimea, nu e moarte, este timp,
La noi în gene arde focul viu ca nimb.
Aici în țara mea și-n a ei soartă
Sărutul nemuririi este poartă
Triumf al unei vieți nepieritoare,
Asupra neputinței morții trecătoare.
Privind-o prin a inimii fereastră,
Zborul devine pasăre măiastră
Îngerii urcă și apoi coboară
Fără bariera lumilor povara.
În țara mea, încondeiatul ou
Fragil, născut din apa vie- a vieții,
Primește nemurirea drept cadou,
Sublimă piedică în calea bătrâneții.
Cuminții mei, precum pământul din Carpați
În îngeri cred, balauri și minune,
Sunt franti dar niciodata- ngenuncheați,
Pleaca toată ființa, doar în rugăciune.
Iar tu, când simți române că totul ți-a apus,
Ca trupul ți-este stins ca trupul lui Iisus
Nu te lăsa învins, nu te lăsa răpus,
La noi dușmani..., de mii de ani...., și infinitul curge înspre sus!
poezie
de
Silvana Andrada Tcacenco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice