Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pribeagul
Eu nu sunt de aici, nu-i casa mea!
Mă trag din spații reci, îndepărtate
În care m-am născut din peruzea
Și-am alergat câmpiile-nstelate.
Am coborât pe-a vântului aripă
Și am călcat a muntelui sprânceană,
Unde-am rămas o veșnicie clipă,
Înmiresmat de roua pământeană.
Știam deja acesta că mi-e rostul
Să fiu o vindecare pentru demoni
Și să mă-nchin, oricare ar fi costul
Iubirii-n veci, adusă de prin eoni.
M-am dăruit atunci și omenirii,
Și visului mereu nedeslușit
Unde știam că-s puiul strălucirii,
Chiar de am fost Pământului sortit.
Și am purces la scris tămăduire
Așa cum mi-a dictat eternitatea:
Din mine luând un pic de dăruire
Și din tării cerșind divinitatea.
De-am însemnat măcar o mângâiere
Sau dac-am fost un zâmbet orișicui,
Poate-am trecut a visului frontiere
Și m-oi întoarce-n Țara nimănui,
Dar este greu să mai citesc trecutul
Și viitoru-i greu de-a se vedea;
Nu mi-o fi fost Pământul începutul
Eu nu sunt de aici, da-i casa mea!
poezie
de
Vali Iurașcu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice