Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Arată-te dură, cum nu ești, Femeie!
Ridică-ți femeie din lacrimi statuie,
Sculptează-ți pe frunte un rid de minuni
Și fă-ți printre lacrimi, cântând, cărăruie
Când toată durerea în suflet, aduni!
Cu mâinile goale, frământă-ți o soartă,
S-o ai pentru zile flămânde de dor
Și pune-ți statuia-ntre pomii din poartă,
Să-ți fie veșmânt pentru anii ce dor!
Arată-te dură cum nu ești, femeie,
Granitul să-ți curgă prin vene, tacit
Și strigă-ți tăcerea din trupul de zeie,
Când gloata va crede că-n somn ai murit!
Ridică securea și taie din teamă
Bucăți cât mai mari, să le-ngropi sub destin
Și nu te-mbuna când începe să geamă,
Mănâncă din frică, din jale și chin!
Prepară-ți o cină din pietre de moară,
Să macini sclavia, cu poalele-n brâu,
Arată-ți puterea, firavă vioară,
Făcând din durere făină de grâu!
Ridică-ți un braț și albastru-l atinge!
O aripă-ți crește sub greul ce-l duci.
Când cerne o umbră și ziua se stinge,
Tu poți, dimineața, din nou, s-o aduci.
Ridică-ți femeie din lacrimi statuie,
Să-ți fie-amintirea mai grea decât e!
Când vine Adam, în cetăți să te-ncuie,
Să urle la ceruri, să-ntrebe ''de ce''?
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice