Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Șipotul fântânilor
Cetățile au astăzi, doar porți desferecate,
Pietrele gem sub pașii străinilor de azi,
Sunt lumile zidite pe ziduri deșănțate,
Din turnuri de veghere nu poți decât să cazi,
Uitările sunt suflete, fără de pământ,
Doar cerul a rămas, albastru de trecuturi,
Călușul de tăcere, ca unic legământ,
Tot șipotul fântânilor l-a amuțit în ciuturi,
Bătrân e legământul din pasul care crește,
Din parele impare alege orb cu rândul,
Geneze versatile în mine cuibărește,
Cât pot iubi cu trupul, cu sufletul, cu gândul;
Din eșafodul firii scântei încă mai cad,
Ard până în cenușă fâșiile de zi,
Arzi omule din mine ridica-mă să ard,
Simt dor sfâșietor, să pot adânc a fi,
Uitarea va cuprinde oricum toată ființa
Iar fericiți suntem și-am fost numai cu rândul,
Definitivul pare să aibă elocința
Durerii, care-n geniu, își ucisese gândul.
poezie
de
Silvana Andrada Tcacenco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice