Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Îmblânzitoarea
și-atunci venise ea
grăsuță frumușică vie
pocnise un colț prea abrupt
cu marginea unei andrele
cu-o vorbă pestriță catifelată
mutase camera veche vreo 2-3 mobile
centrul privirii spre răsărit
astupase spunea gura lumii
groapa celor de moarte păcate
ce-i drept mai chicoteau dracii
de te lua cu gol la stomac
o neliniște dintr-acelea că musai
totul se va prăbuși
și oamenii se făceau lighioane
schimonoseau chipul Domnului
uitând de iubirea aproapelui
dar ea!
amintirea copiilor desculți așa de orfani
o incrustase spre luare-aminte într-o icoană
și peretele orb atâtea veșnicii strălucise
de nestăvilit își ascunsese plânsul marea iubire
într-o corabie de note alunecoase
își cârmuise privitorii spre fereastra minusculă
dând spre pajiștea cu mușetel și coada-șoricelului
[vezi, nici nu venise primăvara
și minunea aceea se împrăștia
pe căi nevăzute
simțite poate doar
prin sfiiciunea inimii]
scosese de la naftalină mireasma casei
gustul cald al tuturor iernilor
făcuse bunică bunic mamă și tată
puzderie de copaci... puzderie de copii
le spusese:
când se coc cireșele stați în mijlocul lor
ca niște fii risipitori întorcându-se
hrăniți-vă cu lumina soarelui intrată în ele
faceți loc mic în bătătură mare împrejmuiți-l cu dragoste
cântați când simțiți sugrumare
purtați bluze în multe culori și batiste parfumate
dați florilor zăpada cu tandrețe la o parte
cât să vă acopere desăvârșit Rana
poezie
de
Daniela Luminița Teleoacă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice