Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Libertate și iubire
Ce dulce e iubirea la-nceput
Atunci când te alegi cu un sărut.
Când inimile împreună oftează,
Iar nodul este strâns și nu cedează.
Dar nu uita, când curte faci cuiva
Iubirea-i fericire, dar și inimă rea.
Când unii râd, tu poți să-ți pierzi iubirea
Când alții plâng, tu poți să-ți uiți trăirea.
Fiindcă iubirea vine ori mai zăbovește
Așa cum soarta noastră o dorește.
Ea stă mai mult când este dojenită
Râde și pleacă când e mulțumită.
Tu fă ca marea să devină calmă,
Și fă ca crinul să miroasă-n palmă,
Și fă ca plopul să nu mai tresară
Și fă iubirea să nu mai dispară.
Iubirea e un foc ce dă să fie stins
Cu frumusețe nouă el trebui reaprins.
Ale iubirii aripi în colivie pier
Numai în libertate se-nalță pân' la cer.
Căci poți opri albina să nu rătăcească
Și guguștiucu-n ramuri să nu gângurească?
Așa și cu iubirea, în lanțuri încetează
Atunci când nodu-i strâns și nu cedează.
poezie
de
Thomas Campbell
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice