Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ridică-te și Domnul o să te cheme
Și mi- am ales fuiorul veșniciei-
Voi delega, din el, cu trudă, evlavie,
Și piosenie, în trup, sufletul meu,
Pe care- l simt, că arde, ca un zeu.
Am admirat, în fibrele din oameni,
Cuvântul, care biruie dușmanii,
Averea lor de spirit, preoțească,
Și bunătatea, cunună stramoșească.
M-or chinui, poate, păreri de rău,
Că am plecat, demult, din satul meu,
Și vatra a secat, de apele bătrâne,
În amintiri de lut, pășim pe căi străine.
Iar anotimpurile toate ne întreabă,
Cum poate fi un om-un fir de iarbă,
De nu are norocul, dalb și plămădit,
Să-și creasca pâinea, să fie împlinit?..
Și baștina devine un simplu drum,
De unde am plecat, cu suflet bun,
De- aice darul vieții atunce l-am primit-
Nu e alt dar mai mare, pe pământ.
Cine de grai, istorie și baștină se lasă,
Pentru o viață multă, dar neînțeleasă,
E singur, când i-e plină - mparăția,
Căci e deșeartă fără el, aici, chilia.
Ne pomenim, c- avem multe fuioare...
Și toate- s albe, de prins la cingătoare,
Dar nu mai știm, au cine le va toarce?..
Rămân fără tradiții satele.... sărace...
Ce- ar spune Sfântul Ștefan, dac- ar fi
Conducator de Țară, Ctitor de-a nu Muri,
Viteaz în astă țară, - nghițită de balene,
El ar striga: "Ridică-te, și Domnu-o să te cheme!.. "
Atât de mulți avem Ioni, Ioane, Ionele,
Dar țara ni e mistuită de multă jele,
Caci nu are cine să- ncingă focul sacru,
Și nici un borș ca lumea, nu mai e acru.
S-a răzvrătit poporul și a fugit din țară,
Crezând, că- n lume viața- i mai ușoară,
Și au ramas în tainele acestui drag pământ
Izvoarele luminii, ce, stinse, stau și plâng...
poezie
de
Lilia Manole
din
Confluențe literare
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice