Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În pofida timpului
Tu simți, om bun, că va fi primavară?
Și din omăt o să ne-alegem cu țărână,
Ce e atât de fragedă și-atâta de ușoară-
În palme eu o strâng de dor ce va sa vină.
La usi desferecate va poposi cel drag,
Cu aripi de lumină din sfera sa cerească,
Și se va face soare, sub fiecare prag,
Iar gâzele ca oamenii or vrea să ne vorbească.
Tu stii, om bun, ce extraordinară- i firea,
Dacă la geam deschis cu cineva concepe
O altă latură a lumii, de unde nici privirea
Nu și-ar dori să ne despartă, să fim în două cete.
Suntem ca îngerii, oriunde nu am fi-
Fie în iarnă, vară, ori toamnă, primavară,
Tu știi, om bun, că toate sunt de Sus
Și, în pofida timpului, se - aude o vioară...
poezie
de
Lilia Manole
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice