Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când se va deschide alb, pământul
Când se va deschide alb pământul,
Și cerurile în mormant s-or arunca,
Vor pluti, în oameni, zeii, gândurile,
Dar numai un om, Unul, le va vedea.
Și acest om cu capul pe valuri,
Din nori alizee pe trepte va sta-
Pelerin, surmenat de ape, maluri,
Grăind către ceruri, în hău va intra...
Apoi, se va sfinți obolul și carnea
Lui, arsă în vasul plin de pământ,
Răspândind gravitației- binoame,
C-un miros de-abia cunoscut ivit.
Lumina, din el, ca mintea, ce naște,
Se va întinde prin stratul nervos -
Alb, comparabil cu sfintele moaște,
Ridica-va icoana, întâlnind pe Hristos.
Pretutindeni, nu va fi o altă putere,
Cu simț de Duh Preacurat și dalb,
Omul înviind, la ultima lui cădere,
Din crini va lacrima, eter la prag...
Se vor deschide grotele, amforele
Ochii oamenilor în Duh vor cauta
Ziua când s-au înmormântat zilele
Și cine era acest om, cum se numea...
Lilia Manole
poezie
de
Lilia Manole
din
volumul "Până mai sus de păsări"
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice