Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Renaștere
Aș renaște doar din tine să am sângele nebun
Să te simt cum curgi în mine ca o lumânare arsă
Te-aș iubi până la lacrimi chiar de-ai fi un greu taifun
Să nu știu nimic de tine, versul să îmi fie casă.
Aș renaște dintr-un vers să-ți fiu muza ce te-mbie
La o mie de păcate săvârșite-n miezul nopții
Să te chem și să te-alung în abis o veșnicie
Printre demonii din umbră, ce zâmbesc șăgalnic sorții.
Aș renaște poate mâine dintr-a ta inimă mută
Să simt nebunia-ți dulce cum tresaltă peste sâni
Aș străbate chiar și Cerul să fiu martoră la nuntă
Cum a cui? A doi nebuni ce-i fac jurăminte Lunii.
Aș renaște mai mereu din al gândului poem
Să mai simt odată Cerul coborât în pieptul meu
Numai tu îmi știi păcatul de a-ți fi un crunt blestem
Care arde trup și suflet, până-n Cer la Dumnezeu.
poezie
de
Mirela Crâșmaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice