Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu cred că pot
mă-nchin precum aș face-o cu o mână amputată
de prea mult timp toate izvoarele mă dor
copacul dezmiardă tăietorul de lemne
în noaptea asta luna are o privire de nebun
dau de-a rostogolul panica ce s-a născut în mine
pe o pantă lunecoasă ireală de săpun
cum din străinătăți ar face asta
zorii exilați se zgârie pe ochi
nu știu al cui e chipul care se profilează în oglindă
tu îmi spui în șoapte repezi și melodioase de deochi
mă hrănesc din Sfânta Carte cum aș face-o pur și simplu
dintr-o pungă
nici un verset nu mi se sparge de priviri precum un val
Doamne câte becuri de o sută de wațti echivalează
cu o candelă și-o lumânare
întreb în timp ce orele se desfășoară de pe mosor
haotic și banal
credința mi-e cam cât o urmă de copită de adâncă
iar întunericul îmi sângerează pe covor
mă-nchin precum aș face-o cu o mână amputată
de prea mult timp toate izvoarele mă dor
poezie
de
Adelina Fleva
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice