Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
Îmbătrânite mâini
aștern pe filă umbre
de litere prea șterse sau
într-un timp prea viu
din turnuri curge ceara
și-n degete esența
lasă dureri atroce
a sensurilor moarte
sau nenăscute încă
pentru prezent
Mai știi?
poemul cel din ceară
va curge prin celule
textura unei file
e prea încăpătoare
pentru-a putea cuprinde
întreaga stare-n punct
de-acolo totul lasă
drumul să-și desfășoare
curbura unei fine
bătăi de gânduri seci
atunci e timpul, Doamne,
să renască scribul?
atunci e timpul, Doamne,
să-și lase tremurând
întreaga sa simțire
printre acele straturi-umbre
de-ncovoieri prin viață,
prin moarte-n bucurie?
și-atunci pe unde, Doamne,
să se strecoare lava
aceea care vie îl arde-ntreg?
Pământul
îl răsfață
sau este-o nebunie
să se întâmple versul?
habar nu am, dar știu,
că după o sclipire urmează
noaptea lungă
în care tot el, scribul,
revarsă-n lume dorul
nu știe să-l descrie,
nu știe să-l enunțe
ca pe o problemă simplă
de geometrie clară
prin lacrimă îl lasă
să curgă în neștire
apoi adoarme singur
însigurat de toate
în miez de noapte
punctul
se joacă vesel, tandru
în tâmpla colilie
apoi
descrie linii
care vor fi cuvinte
în pace versul crește
și se ascunde-n palmă
ca-n dimineți senine,
pe câmpul de emoții,
poemul să răsară virgin
ca miezul scoicii
în perlă să transforme
o filă de-ntrebări
poezie
de
Anne Marie Bejliu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice