Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cuvântul risipitor
S-a-ntors cuvântul răsfățat pe-o parte
Fără să știi că-n astă tulburată noapte,
El te-a trădat în somn, pe când mă respirai,
Și și-a oftat, pe-ascuns, vocala fără grai.
S-a odihnit consoana'n, patul meu, de gene,
A firuit un "hmm", șoptindu-mi de plăcere,
Zadarnic pritoceai pedeapsa lor
Ți le-am răsfrânt sub pleoape, locutor.
Ai vrut sa-l amăgești, înrâurind extreme,
Stigmatizări, exil, sperjur sau anateme,
Atât mi-a fost de-ajuns, ca să-l ajut
Ți l-am transcris pe buze... convolut.
Și ai gemut... mi-ai dat, din nou, dreptate
Cuvântul l-am tratat, prescris în noapte
Iar șoapta-ți dezgolită propășea vocale
Gesticulând mirări, secate de consoane.
La sân, țineam respiru-ți adormit
Și-am strâns în brațe trupu-ți istovit
Sperând c-ai să înțelegi că, doar afectul
Îmi va determina cuvântul... nu efectul.
S-a-ntors acasă fiul... cel risipitor...
Cuvântul meu smintit... hoinar de dor
Metonimia lui pe-o veșnic-antiteză
Renaște-n palma gândului. Termogeneză.
poezie
de
Iolanda Șerban
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice