Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ne iese Moartea din gingii
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.
zâmbim, vorbim și ne distrăm,
cuvinte mari ne declarăm,
iar foamea ne va obliga
să-i spunem crimei noastre: Da!
ne socotim mari înțelepți
și-i condamnăm pe cei nedrepți,
dar dinții noștri ascuțiți
sunt pentru crime pregătiți.
chiar și bătrâni, cu dinții rari,
ucidem viața pe molari,
de n-avem dinți, ne chinuim
bucata-ntreagă s-o-nghițim.
de-s negri dinții, îi albim,
de ne lipsesc, îi construim,
chiar și cu placa, hap, hap, hap,
ne facem, ucigând, de cap.
concluzia e foarte clară:
suntem de Moarte trași pe sfoară,
iar când în groapă ne vom duce
rânji-va poza de pe cruce.
---
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.
poezie
de
Ionuț Caragea
din
Eu la pătrat, ediția a II-a
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice