Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poem pentru rădăcini
Hei prietene, mă apucă un dor adânc de poezie
E ceasul când se lasă întunericul peste țară
Limba de șarpe oprește ceasornicul din inima românului
Copacii sunt uscați în sufletul Eminescului
Gânditorul de la Hamangia limpezește ochii lupului alb
Singuraticul solitar din munții Carpați
Floarea de colț se răstește la mine strigându-mi: - Trezește-te!
Luciul caprelor negre își urcă la deal umbrele pe muntele- Semenic
Am mai cedat o vale, o bucată de pământ roditor
Un bob de grâu, un râu, o râpă, o apă cu nisipuri de aur
La casa aulică a sănătății domnilor și împăraților
Horea se rupe pe roată încă o dată, roata se ascunde de timp
Ca un zeu solar- beau vulturii putrezind apa și sângele
E miezul nopții, rugăciunile nu își au rostul
Intră ologul și orbul în împărăția cerurilor
Doamnele nobile poartă centuri de castitate
Către dimineață se așază cuiul în rană la loc
E liniște, se citește doina. Săbiile tac în teacă
Începând cu numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
poezie
de
Lorin Cimponeriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice