Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Înăbușind dureri
Eu nu mai pot pluti cu aripa rănită,
Și îmi consum tacit poate un ultim zbor,
Înăbușind dureri căci nu vreau să cobor,
Da mă atârnă grav, rănită și slăbită...
Îmi stăpânesc regretul că n-am putut mai mult,
Că n-am împrumutat o aripă de cuc,
S-o cos cu fir tăios, pitită într-un nuc,
Și pierd văzduhul, neantul, într-un destin incult.
S-a răscolit și vântul râzând zeflemitor,
Când semeni trădători mi-au înnoptat lumini,
În zborul schilodit m-au încărcat cu vini,
Și tare-mi este teamă că e un ultim zbor.
Zvâcnesc, mă zbat și strig pe-un vers de scriitor,
Și o răsfir, o mângâi și o încurajez,
Da am căzut sleită, uscată ca un vrej,
Pe-un braț de frunze moarte, da nu cer ajutor...
N-am mai putut pluti cu aripa rănită,
O alta n-o mai am, prin zbor a fost zdrobită...
poezie
de
Aurora Luchian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice