Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mă vei ierta că te-am iubit?
Se aud doar pași pe caldarâm
în liniștea profundă și deplină.
Îți amintești cum ne plimbam
ținându-ne de mână?
Azi, vântul ce-adie-ușor
stârnește-un val sub piele...
Și știu că-i primul meu fior
din marea resemnării mele.
Lăsând tăcerea să-ți vorbească
ce încă nu ne-am spus,
îmi vei ierta vina firească
din mutul meu răspuns?
Iartă-mi talentul de-a fi spus
nimic din ce-am gândit!
Iar de n-am spus cât te-am iubit
să știi că n-am mințit.
Perdante clipe ce n-au fost
nicicând prea-ndeajuns,
ne-au dus în toamna vieții când
motive-s mai presus.
Tu spune-mi că mă vei ierta
și iartă-te pe tine!
Nu-i vina ta, nu-i vina mea
și-așa ne-o fi mai bine.
Mă vei ierta că te-am iubit?
Iertare-ți dau și eu...
Ce soartă, ce destin cumplit!
Iubim, iubind păreri de rău.
Un ultim dans, un vals nebun...
'Nainte de plecare?
Să-mi pun pantofii de satin
sau pot fără sandale?
Ți-aduci aminte când voiam
un dans și-o ploaie-n noapte
și să ne-ncânte Fabian
cu-Adagio sau Quedate?
Oare ți-am spus câte au apus
în mintea mea nebună?
Mai vreau să-mi dai, ultim răspuns...
Sărut sub clar de lună.
poezie
de
Iolanda Șerban
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice