Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Împărtășire
( când nu te visez, când nu te simt, te trăiesc prin moarte...)
Prea mult de împărtășit n-a mai rămas
în prima noapte fără mine;
mi-a trântit pământul inima din piept
și bâjbâi cu un trup cleios întunericul sub pas,
țărâna mă apasă în neștire.
Un elan izbit de pretenția sărmană de a fi cu tine,
mă întoarse în nopțile în care nu visam
că pot deveni pâmânt însuflețit,
dar nicio îmbrățișare nu-i eternă.
Mi se stinge sângele-n mormânt,
plătind tributul cel dintâi,
și anotimpul împrospătează florile sub care mă descompun.
Eu m-am iertat și te-am iertat demult,
tu care n-ai plecat din mine...
Adie trist a primăvară
în cimitirul bătut de clopote și liturghii
și nimeni nu privește în urmă,
spre lumea fără căpătâi.
De-ai să mă uiți, tu să nu mori fără iubire -
în moarte nu rămân;
timpul stinge clipa și orice împărtășire,
dar mi-a rămas speranța și parcă sunt mai demn
în adâncimea nimicului:
te iubesc și te trăiesc în moarte
sub crucea mea de lemn.
Trăiesc îmbrățișarea ta
preaplin de tine, prea gol de mine;
buzele mi se-nroșesc în fire de țărână
și ești atât de-aproape...
De m-ai regăsi
undeva, cândva,
în groapa cerului,
renăscut din ape,
atunci ai să știi
că poți respira din mine lumina
înaltă cât un vis,
tu - care mi-ai rămas în moarte,
ne întrupăm din veșnicie și abis.
poezie
de
Ștefan Radu Mușat
din
LitArt - martie 2015 - Revista USR Mureș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice