Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântecelul Lobeliei
Am fost odată parte
A sângelui și oaselor tale.
Acum nu mai sunt, acum sunt
Doar o umbră-n strane goale.
În fiecare zi, în zori,
Mă trezesc din visul tău afară
Și nu mă mai pot întoarce,
Și plâng... iar zilele zboară.
Nu pierdută, ci abandonată,
Lăsată peste tot în urmă;
Iar aceasta-i gândul meu
Care-n mintea ta tot scurmă.
Nu știu nimic, nimic.
Abia pot îngâna două cuvinte.
Dar aceasta este lacrima mea
Pe-obrazul tău. Fierbinte.
Îți privești chipul în oglindă.
Cu cine să-l aseamăn?
Acesta trebuia să fie chipul
Mie geamăn.
Dă-mi mâna de-acolo din somnul tău,
Acum departe.
Altminteri, mereu voi plânge,
Altminteri, voi lăcrima până la moarte.
poezie
de
Louise Bogan,1897 1970
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice