Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ana AA
Nimeni nicicând n-a înțeles,
Si poate-n veci nu o să fie,
Dar voi iubi ce am ales,
Si-am să îngrop în poezie.
După o rană si -un coșmar,
După atâta suferință,
Vreau vraja ta s-o port măcar,
Căci îmi esti cea mai sfântă ființă.
Ce poate-ascunde un salut,
O poză si sapte cuvinte?
Asa banal a început,
Dar s-a-nradacinat în minte.
Atât te rog... să nu le stergi,
Aceste rânduri ce le scriu,
De nu îți plac în astă seară,
Poate-or să -ți placă mai târziu.
Părul tău lung si drept... hipnoză,
Ochii tăi mici, buze subțiri,
De-ai fi o floare ai fi roză,
Si-ai ctitori multe iubiri.
Asa patetic uneori...
Mă simt, si tare frică -mi este,
Oare-o privere-o să cobori
La ce am scris.. sau trecem peste?
As vrea din suflet sa te strig,
Aici la geam, lângă liceu,
E ora sase, este frig...
Cine s-audă... numai eu?
Poate cândva ne-om întâlni,
Sunt curios ce o sa fac,
Acum iti scriu cuvinte... mii,
Ce o sa-ti spun.. oare-am să tac?
Voi fi stăpân pe tot ce simt,
Si voi păsi ușor spre tine,
Probabil tu vei fi promisă...
Si n-o să -ti amintești de mine.
poezie
de
Vlad Bălan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice